― Așa cum am văzut din poveștile cu Păcală și Tândală, aceste programe sunt generate de starea de sărăcie materială a oamenilor, care generează o lipsă de opțiuni și o „sărăcie mintală”, practic oamenii având la dispoziție o zonă extrem de limită de opțiuni, limitele lor conceptuale fiind foarte restrânse.
Bineînțeles că această „viziune” asupra vieții se poate observa foarte ușor și la Creangă sau alți autori români care descriu modul în care indivizii din societatea românească puteau avansa social și astfel să își schimbe locul și perspectiva asupra lucrurilor. Fiind o societate extrem de pauperă, numai clasele privilegiate puteau să își dezvolte mintea și o perspectivă mai largă asupra lumii, care să le permită ieșirea din universul îngust al clișeelor locale. Mobilitatea socială era aproape zero, nașterea fiind factorul decident esențial al poziției tale pentru tot restul vieții, indiferent de calitățile tale interioare. Doar o căsătorie norocoasă sau un noroc chior puteau să te mai scoată de unde te pusese propria ta naștere.
Prin urmare „programul Nuța” este programul obedienței nemulțumite a sclavului prin naștere, care, deși are calități autentice, nu se poate desprinde de propriile sale frici și lașități, pe care le transmite „subtil” propriilor progenituri, sabotându-le șansele de a ieși de sub puterea condiției sărăntocului care pretinde că își iubește sărăcia pentru că este „cinstit” și își păstrează astfel „fecioria” morală, bălind însă în secret la mărirea bogătanului pe care îl urăște din rărunchi, așteptând orice ocazie pentru a nu îl mai pupa în bot și să îi „pape tot”, lovindu-l cu sete și bucurie.
De departe, cele mai periculoase mi se par transmiterea „șireteniei țărănești”, viclene, a neasumării și a „întoarcerii portofelului în față”, pe fondul afirmării behăite a „purității” și „cinstei”, pe care o vâră în ochii tuturor celor dimprejur. „Programul Nuța” este insinuarea subtilă a prostiei cu titlul de „certitudine”, care, prin implementarea unor programe auto-sabotante, distruge relațiile cu cei din jur și cu tine însuți, ajungând într-o „splendidă izolare” în care îți mesteci amarul dând vina pe soartă și pe ceilalți pentru situația pe care tu singur ai provocat-o, și pe care o transformi într-un titlu de glorie.
„Programul Nuța” înseamnă, în cele din urmă, generarea suferinței și eșecului într-o formă subtilă, perversă, trans-generațională, și transformarea acestora într-un titlu de glorie demn de tragediile antice, în care amarul și năpasta auto-induse sunt negate prostește și se pretinde continuu complet altceva decât ne informează ochii.
Așa că, după mine, acest părinte care și-a nenorocit copilul este un prototip al țăranului adus de comuniști de la coada vacii și „augmentat” la oraș și care își forțează copilul cu mintea sa puțină, lipsită de cunoaștere, dar cu siguranța prostului, reușind să îl distrugă complet, pe baza programului Nuța, și negând aiurea, în disonanță cu o realitate perceptibilă și cuantificabilă obiectiv, că are o contribuție esențială la ceea ce a devenit propriul său copil. O altă versiune a ceea ce a reușit să facă și mama lui Creangă, desigur că și în acest caz, cu cele mai bune intenții, cu copilul său, decizând, de la sine putere, ce avea „să se facă”, ca să aibă o „pâine mai albă”.